Cerinţe de rezidenţă pentru obţinerea asistenţei sociale în Irlanda

Reguli

Ce reprezintă rezidența habituală?

Termenul ”rezidență habituală” nu este definit în legislația irlandeză. În practică, aceasta înseamnă existența dovedită a unei legături strânse cu Irlanda. Termenul presupune și existența permanenței - persoana se află aici de o anumită perioadă de timp și intenționează să locuiască aici pe viitor. Dovada rezidenței habituale se bazează foarte mult pe fapte. Dacă ați locuit toată viața în Irlanda, probabil că nu veți întâmpina nicio dificultate în a demonstra că îndepliniți criteriile care indică rezidența habituală - a se vedea lista de mai jos.

Cine decide dacă solicitantul este rezident habitual?

Decizia cu privire la îndeplinirea condiției de rezident habitual pe teritoriul statului este luată de către ofițeri decizionali numiți legal (sau ofițeri evaluatori în cazul alocației suplimentare de ajutor).

Pe parcursul procesului de stabilire a deciziei ofițerul va analiza documentele furnizate și va fi ghidat de legislația și instrucțiunile naționale și cele de la nivelul UE. În cadrul procesului decizional de stabilire a rezidenței habituale în cazul unei persoane, ofițerul trebuie să respecte o serie de etape:

1. Verifică dacă persoana nu se încadrează în categoria persoanelor care nu sunt considerate rezidenți habituali pe teritoriul statului

De exemplu, solicitanții de azil nu sunt considerați rezidenți habituali. Mai multe informații despre persoanele care nu sunt considerate rezidenți habituali în Anexa 3 din Ghidul operațional.

2. Verifică dacă persoana nu este scutită de la îndeplinirea condiției cu privire la rezidența habituală

Anumite persoane, în special cetățenii din Zona Economică Europeană (ZEE) care sunt considerați lucrători migranți, sunt scutiți de la îndeplinirea condiției de rezidență habituală (a se vedea și Scutirea de la condiția rezidenței habituale pentru cetățenii ZEE mai jos). Mai multe informații despre persoanele scutite de la îndeplinirea condiției de rezidență habituală în secțiunea 3 din Ghidul operațional.

3.Verifică existența unei decizii anterioare cu privire la rezidența habituală sau dacă în cazul respectiv s-a depus contestație

O decizie anterioară cu privire la rezidența habituală trebuie să se aplice în cazul solicitărilor ulterioare cu excepția cazurilor în care au apărut modificări semnificative în perioada de când a fost făcută noua cerere.

4. Analizează dacă persoana are drept de rezidență pe teritoriul statului

În cazul în care persoana nu are dreptul legal de rezidență pe teritoriul acestui stat, aceasta nu va fi considerată rezident habitual. Dreptul de rezidență pe teritoriul Irlandei se acordă următoarelor grupuri de persoane:

• Cetățeni irlandezi
• Cetățeni britanici și UE din Zona Comună de Călătorii (CTA)
• Cetățeni ZEE angajați pe bază de contract sau ca persoane fizice autorizate în Irlanda
• Cetățeni ZEE angajați aici pentru o perioadă de peste 1 an și care, în prezent, sunt în șomaj cu condiția ca aceștia să se înregistreze la Ministerul Protecției Sociale și FAS ca persoane aflate în căutarea unui loc de muncă,
• Cetățenii ZEE, care au fost angajați aici pentru o perioadă de sub 1 an și care, în prezent, sunt șomeri își pot prelungi perioada de ședere cu încă 6 luni cu condiția ca aceștia să se înregistreze la Ministerul Protecției Sociale și FAS ca persoane aflate în căutarea unui loc de muncă.
• Cetățenii ZEE care se pot întreține singuri, soțul/soția, partenerul/a civil/ă și persoanele în întreținere care îi însoțesc și care dispun de asigurare integrală în caz de boală
• Cetățenii ZEE aflați în vizită sau în căutarea unui loc de muncă pot sta pentru o perioadă de până la 3 luni cu condiția ca aceștia să nu devină o povară pentru sistemul de asistență socială din cadrul statului pe parcursul perioadei respective

5. Examinează cei 5 factori pentru a stabili rezidența habituală

După stabilirea dreptului de rezidență, se analizează cei 5 factori (stipulați în legislația irlandeză și cea europeană) care stabilesc dacă persoana respectivă este rezident habitual în Irlanda:

• Durata și continuitatea rezidenței în Irlanda
• Durata și scopul absențelor din Irlanda
• Natura și modelul contractului de muncă
• Centrul principal de interes
• Intențiile viitoare de a locui în Irlanda așa cum rezultă din documentele justificative

Mai multe informații despre cei 5 factori în ghidul operațional de pe site-ul Ministerului Protecției Sociale. De asemenea, Ministerul Protecției Sociale a publicat un supliment la ghid cu scenarii cu privire la aplicarea practică a condiției rezidenței habituale.

Scutirea de la îndeplinirea condiției cu privire la rezidența habituală pentru cetățenii ZEE

Conform legislației UE, în anumite circumstanțe, cetățenii ZEE sau cetățenii elvețieni nu trebuie să îndeplinească condiția rezidenței habituale. Aceste circumstanțe se aplică pentru:

1. Indemnizațiile pentru familie și
2. Alocația de ajutor suplimentar

Următoarele plăți de asistență socială din Irlanda sunt clasificate ca Indemnizații pentru familie conform regulamentelor UE (pdf):

• Alocația pentru copii
• Alocația pentru îngrijirea la domiciliu
• Ajutor suplimentar pentru venitul familial
• Plata pentru tutorele legal (Necontributivă)
• Alocația pentru familiile monoparentale

Aceasta înseamnă că se plătesc unei persoane care se încadrează în statutul de lucrător migrant UE pentru persoanele aflate în întreținere, rezidente în Irlanda sau în alt stat ZEE. Însă, cetățenii ZEE sau cetățenii elvețieni care se mută în Irlanda în vederea angajării trebuie să îndeplinească condiția rezidenței habituale în mod normal pe parcursul perioadei cât își caută de muncă.

În cazul în care sunteți cetățean ZEE și puteți fi considerat lucrător migrant UE, aveți dreptul la alocație de ajutor suplimentar (SWA). Pentru a îndeplini statutul de lucrător migrant UE trebuie, ca din momentul sosirii în Irlanda, să fi fost angajat cu contract (și nu temporar). Acest lucru înseamnă că persoanele angajate cu contract din momentul sosirii în Irlanda pot beneficia de SWA chiar dacă nu îndeplinesc condiția de rezidență habituală pentru acordarea alocației pentru persoanele în căutarea unui loc de muncă.

Emigranții irlandezi care revin în țară

Legislația europeană combate discriminarea pe baza naționalității cu privire la securitatea socială, deci este imposibil de scutit o categorie anume de cetățeni irlandezi (ca de exemplu emigranții irlandezi care se întorc acasă) de la îndeplinirea condiției de rezidență habituală (fie, în general, sau pentru alocația pentru îngrijitori) fără a extinde același tratament la toți cetățenii UE. Aceste instrucțiuni cu privire la stabilirea rezidenței habituale abordează foarte clar problema emigranților care revin în țară.

Instrucțiunile prevăd:”O persoană care anterior a beneficiat de statutul de rezident habitual pe teritoriul statului și care s-a mutat pentru a locui și munci într-o altă țară și care apoi își reia rezidența pe termen lung pe teritoriul statului poate fi considerată rezident habitual imediat la revenirea pe teritoriul statului.”

În stabilirea punctului central de interes pentru emigranții care revin în țară, ofițerii decizionali iau în calcul:

• Scopul revenirii, de exemplu, expirarea permisului străin de rezidență
• Intențiile declarate
• Verificarea demersurilor întreprinse în vederea revenirii pe termen lung, ca de exemplu, transferul conturilor financiare sau a altor bunuri, sistarea drepturilor acordate pe baza rezidenței în cealaltă țară, sau asistență din partea programului Safe-Home sau a unui program similar care permite emigranților irlandezi să se reîntoarcă permanent
• Durata și continuitatea șederii anterioare în Irlanda
• Dovada angajării pe bază de contract sau ca persoană fizică autorizată în alt stat și
• Dacă ați păstrat legături cu șederea anterioară și dacă poate fi considerată ca o reluare a șederii anterioare și nu începutul unei noi perioade de ședere.

Documente necesare

Indiferent de țara din care veniți veți fi rugat/ă să furnizați documente care să arate că ”centrul dvs. de interes” este acum în Irlanda. Aceste documente trebuie să dovedească că v-ați mutat în Irlanda, că intenționați să vă stabiliți permanent în Irlanda și că nu intenționați să vă întoarceți să locuiți în țara din care ați venit.

Acolo unde este posibil, trebuie să furnizați următoarele documente justificative:

• Dovadă care să ateste renunțarea la locuința din străinătate
• Dovadă care să ateste că ați anulat sau ați făcut cerere de anulare a indemnizațiilor netransferabile
• Dovadă care să ateste că ați transferat sau ați făcut cerere de transfer a veniturilor transferabile
• Dovadă care să ateste măsurile întreprinse pentru deschiderea unui cont bancar aici
• Dovadă care să ateste că aveți o locuință cu chirie pe numele dvs. (în Irlanda)
• Documente de călătorie, inclusiv, în cazurile în care prezintă relevanță, taxe pentru bagaje suplimentare și chitanțe pentru mutarea/expedierea bunurilor.

Toate documentele prezentate vor fi autentificate, pe cât posibil, de către ofițerul în cauză. În unele cazuri se pot solicita documente doveditoare suplimentare. În anumite cazuri, cererea dvs. poate fi analizată de către un inspector de asistență socială.

Contestarea unei decizii de rezidență habituală

În cazul în care decizia dată de un ofițer decizional sau evaluator nu este satisfăcătoare beneficiați de dreptul de revizuire și/sau de dreptul la contestație. În cazul în care doriți revizuirea cazului puteți depune documente suplimentare și solicita revizuirea deciziei. De asemenea, decizia poate fi contestată în fața Biroului independent pentru soluționarea contestațiilor din cadrul Asistenței Sociale. În cazul alocației de ajutor suplimentar, decizia poate fi contestată în fața unui ofițer responsabil cu soluționarea contestațiilor din cadrul Serviciului de Sănătate și Asistență Socială (HSE) și, dacă este necesar, ulterior la Biroul pentru soluționarea contestațiilor din cadrul Asistenței Sociale. În momentul luării unei decizii, ofițerul responsabil cu soluționarea contestațiilor se supune aceeași legislații ca și ofițerul decizional sau evaluator.